luni, 22 octombrie 2018

Dizabilitatea nu este o boală!


Dizabilitatea nu este o boală, atâta timp cât te iubești și reușești să vezi dincolo de scaunul rulant care, deși uneori ne displace, este "camaradul" nostru de drum. 
El ne poartă pașii prin lume, prin viață... Știi câți oameni țintuiți la pat și l-ar dori companion? Ai fi uimit/ă să afli. 
Bucură-te! 
Că îi poți atinge roțile, că te poți plimba pe cărările neștiute ale destinului. Bun sau rău, este destinul tău. 
Alții n-au mai văzut soarele pe cer de ani buni, alții nu au mâini pentru a-l face să pornească, alții nu au picioare să îi poată simți clapetele acelea, un fel de piedestal pe care urci pentru a o lua la drum... Atunci când vei realiza că sunt mulți aceia care și-ar dori să fie-n locul tău, nu vei mai vedea în dizabilitate o boală. Ci o poveste... Ce trebuie trăită zâmbind până când ajungi la final. 
Și cel mai important... Nu te ghemui într-un colț, ieși din bezna în care stai și... fii lumină! Pentru tine, pentru cei "ca tine" și pentru "cei normali". 

© Rânduri rupte din viaţă.
Foto: Parid Dule

sâmbătă, 20 octombrie 2018

Mai minte-mă și azi...


Mai minte-mă și azi... 
  
Mai minte-mă și azi că toate-s bune, 
Și că iubești la fel ca la-nceput, 
Că nu dorești pe alta a o pune, 
În locul meu, așa cum ai făcut... 
  
Mai minte-mă și azi că fericirea, 
Nu a plecat nicicând de lângă noi, 
Că încă-mi cauți năucit, privirea, 
Și nu te pierzi în ochii ăia goi... 
  
Mai minte-mă și azi că nu te are, 
Sărută-mă de vrei, cu-al ei sărut, 
Am să te las, deși cumplit mă doare, 
Mă voi preface că nu te știu pierdut... 
  
Mai minte-mă și azi că va fi "Mâine", 
Deși știm amândoi... nu va mai fi, 
Că încă-ți sunt a sufletului pâine, 
Și că iubești la fel ca-n prima zi... 

Autor: Andreea Văduva 
Foto: Personal

miercuri, 17 octombrie 2018

Doamne, ai grijă de-al meu părinte.


Doamne, eu te rog fierbinte, 
 Ai grijă de-al meu părinte, 
 Câte zile i-ai mai dat, 
 Să le ducă împăcat. 
  
 Boala crudă să nu-l știe, 
 Bătrânețea să nu-i fie, 
 Nici urâtă, și nici slută, 
 Deși are pe chip cută. 
  
 Atunci când n-am să pot eu, 
 Tu să-l mângâi, Dumnezeu, 
 Cu mâinile Tale Sfinte, 
 Ai grijă de-al meu părinte. 
  
 Păstrează-i un loc în Rai, 
 Alături mereu să-i stai, 
 Așa cum și el stătea, 
 Drumu-n viață mi-l veghea. 
  
        ************ 
  
 Fiindcă toți copiii știu... 
 Adevărul crunt, dar... viu, 
 Nimeni nu-i nemuritor, 
 Până și părinții mor. 
  
 Autor: Andreea Văduva

sâmbătă, 13 octombrie 2018

Nu e om fără păcat.


Nu e om fără păcat, 
 Toți greșim! Și nu o dată. 
 Ești femeie, ori bărbat? 
 Toți plecăm cu câte-o pată. 
  
 Ne naștem curați și buni, 
 Cu lumină în privire, 
 Dar ale vieții furtuni, 
 Aduc beznă și mâhnire. 
  
 Nimeni nu se naște rău, 
 Nimeni nu vrea să greșească, 
 Dar răul din jurul tău, 
 Cum să nu te murdărească? 
  
 Nu te bucură nimic, 
 Chiar și mierea-ți pare-amară, 
 Sufletu-ți devine mic, 
 Obosit... să îl tot doară. 
  
 Și devii, fără să vrei, 
 Un om rău, nefericit, 
 Semănând leit cu cei, 
 Care ieri te-au tot rănit. 

Autor: Andreea Văduva 
 Foto: Personal

vineri, 12 octombrie 2018

"Bogdania", ediția nr. 51-52, septembrie-octombrie 2018.



O nouă apariție în paginile revistei de creație și cultură "Bogdania", ediția nr. 51-52, septembrie-octombrie 2018. 
Aduc sincere mulțumiri atât colectivului redacțional, cât și domnului Ionel Marin pentru publicare, promovare și premiile câștigate de-a lungul celor 2 ani de concurs național. 
P.S. Momentan numărul curent nu este disponibil pe site-ul revistei, eu primind-o în format PDF.

marți, 9 octombrie 2018

Aştept uitarea... (Scrisă la data de 11.06.2015, reeditată în 2018.)


Tristă, tot aştept uitarea,
Poate, poate va veni,
Să te ia de pe cărarea,
Vieţii mele, mult prea gri.

Înainte nu pot merge,
Eşti acolo şi mă ţii,
Prinsă-n ale tale mreje,
Când îmi treci, când îmi revii.

Înapoi nu m-aş întoarce,
De-ar fi altul să devii,
Suferinţa de mi-ai stoarce,
Tot ar mai rămâne, ştii?

Stai în drum, ca o nălucă,
Pierdută printre cei vii,
Rătăcită şi năucă,
Spre mine te-ai năpusti.

Să-mi iei şi puţina pace,
Din adâncul inimii,
Distrugi orice carapace,
De mi-aş ascunde-o sub mii.
              
    ***************

Tristă, tot aştept uitarea,
Poate, poate va veni,
Să te ia de pe cărarea,
Vieţii mele, mult prea gri...

Autor: Andreea Văduva
http://randuriruptedinviata.blogspot.com/2015/06/astept-uitarea.html
Foto: Personal

sâmbătă, 6 octombrie 2018

Ce mă face fericită?


Ce mă face fericită? 
 Palma ta, aspră, muncită, 
 Nici o altă palmă fină, 
 Nu-mi face pielea regină. 
  
 Ce mă face fericită? 
 Floarea în zori, dăruită, 
 Și-un sărut gingaș pe frunte, 
 Leac peste gânduri cărunte. 
  
 Ce mă face fericită? 
 Pâinea cu tine-mpărțită, 
 Deși o câștigi cu greu, 
 Are gust de... Dumnezeu. 
  
 Ce mă face fericită? 
 Palma ta, aspră, muncită, 
 Floarea în zori, dăruită, 
 Pâinea cu tine-mpărțită... 

Dizabilitatea nu este o boală!

Dizabilitatea nu este o boală, atâta timp cât te iubești și reușești să vezi dincolo de scaunul rulant care, deși uneori ne displace, e...