sâmbătă, 21 iunie 2014

Singuratate in doi.

De-ai sti ce dor imi e de vechii "Noi",
Acum impartim doar singuratatea-n doi,
Doi straini pe care-i leaga multe amintiri,
Pacat ca nu ne mai privim cu acele dulci priviri,
Oare se merita ca inima mea sa mai incerce,
Daca imbratisarea iti este atat de rece,
Si sarutul atat de sarac in iubire?
Ce sa fac sa-l aduci pe vechiul "Tu" inapoi la mine?
Ma vedeam in ochii tai ca intr-o oglinda,
Acum vad doar ca omul pe care-l iubesc,se schimba.
Si odata cu tine ma schimb si eu,recunosc,
Dar nu ca sa te uit ci ca sa invat din nou sa te cunosc.
Sa cunosc omul tacut in care te-ai transformat,
Omul care e langa mine si totusi e asa distant,
Omul langa care ma trezesc in fiecare dimineata,
Dar care,in lipsa mea isi cladeste o alta viata.
Adun resturi din vechiul nostru univers,
A carei amintire mai traieste pe coala unui vers,
Si cand ma simt pierduta ma regasesc in fotografii,
Acolo unde sentimentele tale erau atat de vii.
Habar nu ai cat ma doare prezenta ta absenta,
Cand eu te caut dar gasesc doar indiferenta.
Cand iti iau mainiile sa-mi stergi lacrima fierbinte,
Iar tu ma privesti pustiit,de parca m-ai scos din minte.
De-ai sti cat as vrea sa dau timpul inapoi,
Sa ne mai traim iubirea,nu singuratatea-n doi.
Nu ma lasa sa plec,da-mi motive pentru a ramane,
Sufletul meu a obosit,vindecarea sa si-o tot amane,
Crezand naiv ca iti vei aminti in cel din urma ceas,
De mine,de femeia care mereu aproape ti-a ramas,
Dar pentru tine,rabdarea si dragostea lui nu sunt de ajuns,
Dupa fiecare sansa oferita,el s-a ales cu o rana in plus.


A.C (22 iunie 2014)
http://andreeadede1989.blogspot.ro/

Scurta recenzie a volumului aflat în pregătire, carte realizată în cadrul proiectului Concursul Național de Literatură „Eminescu la Oravița”, manuscris premiat la ediția 2018.

Am vrut să țin ascunsă această... victorie, dar mi-e imposibil.   Acum realizez că visul meu prinde contur. Recunosc, am avut noroc. ...