duminică, 13 iulie 2014

Mi-am facut din rani armura...

Mi-am facut din rani armura,
Satula,lacrimi sa-mi tot sterg.
Mi-am golit sufletul,l-am umplut cu ura,
Si-am jurat in om sa nu mai cred.

Sau in vorba falsa,spusa asa frumos,
De glasuri blande si blajine,
Ce-ti ascund adevarul dur,taios,
Ca apoi sa dea cu el in tine.

In tacere inima mi-am impietrit-o,
Din roci ce mi-au fost odata vise,
Oricum nimeni n-a iubit-o,
A avut doar zile ninse.

Si cu ce rost sa-mi mai bata-n piept,
Daca mi-a adus numai dureri?
O las singura,sa se stinga incet,
Mai bine mi-e fara ea,fara iubirile de ieri.


Vaduva Andreea (13 iulie 2014)
http://andreeadede1989.blogspot.ro/

Dizabilitatea nu este o boală!

Dizabilitatea nu este o boală, atâta timp cât te iubești și reușești să vezi dincolo de scaunul rulant care, deși uneori ne displace, e...