luni, 7 iulie 2014

Pleaca trecut urat si fereste-te de ura mea.

Crezi ca inima mea,
E usa pe care intri cand vrei?
Tu ai pierdut demult cheia,
Si nu mai am alte chei.

Ti-am iertat vorbe,greseli,
Pana s-au adunat prea multe.
Nu mai sunt cum am fost ieri,
Cea de azi refuza sa te asculte.

Nu vreau s-aud regrete,scuze,
Nici lacrima nu vreau sa-ti vad.
Traiesti doar cu minciuni pe buze,
Si cand le spui,faci prapad.

Te rog,nu-mi spune ca n-am mila,
Si ca sufletul iti rup.
De la tine am invatat sa privesc cu sila,
Sau cumva ai uitat cat rau mi-ai facut?

Cate lacrimi pentru tine am irosit,
Pana ochii mi se inchideau de durere,
Pe cate perne ude am adormit,
Dar ce iti pasa tie de lacrimile mele?

Tu m-ai transformat intr-o stanca de piatra,
Ce te uraste la fel de mult cum te iubea candva.
Nu-mi vorbi de iubire,nu voi mai iubi vreodata,
Pleaca trecut urat si fereste-te de ura mea.

M-as razbuna,meriti asta din plin,
Ca ti-ai batut joc de o dragoste sincera.
Dar o sa te distrugi tu singur,putin cate putin,
Fiindca singuratatea si regretul macina.

Poate n-o sa versi lacrimi cum am varsat eu,
Si nici n-o sa-mi strigi numele,in noapte.
Dar o sa ma cauti in alte femei,mereu,
Voi fi ca o umbra,ce te va urmari pana la moarte.

Vaduva Andreea (7 iulie 2014)
http://andreeadede1989.blogspot.ro/

Dumnezeu și ploaia.

V-ați întrebat vreodată ce se întâmplă, de fapt, când plouă? În acel moment, Dumnezeu împreună cu întreaga Lui armată de îngeri, plâng...