vineri, 31 iulie 2015

Sărută-mi...


Sărută-mi pleoapa ce te plânge,
Când pe alte drumuri pleci,
În adânc lacrima-şi strânge,
Aşteptând ca să i-o seci.

Sărută-mi mâna ce-ţi dezmiardă,
Chiar şi cel mai negru gând,
Când ploile vor sta să cadă,
Voi fi umbrela ta....şi-atât!

Sărută-mi buza ce te-alintă,
Cu al ei glas,cu-al ei fior,
Chemându-ţi buza,să o simtă,
Cum tremură de drag,de dor.

Sărută-mi fruntea-ncercănată,
De-atâtea temeri şi angoase,
N-aş putea să-ţi iert vreodată,
Ştiind că alta te miroase....


Dumnezeu și ploaia.

V-ați întrebat vreodată ce se întâmplă, de fapt, când plouă? În acel moment, Dumnezeu împreună cu întreaga Lui armată de îngeri, plâng...