duminică, 11 octombrie 2015

Amară e cafeaua...

Amară e cafeaua,
Băută fără tine,
Mă doare gustul ei,
Gust de amintire.

Nici măsuţa goală,
Nu te-a uitat deloc,
Zadarnic te aşteaptă,
Să mai iei un loc.

Nici trandafirul alb,
Ce s-a uscat în glastră,
Nu vrea să înţeleagă,
Că dragostea noastră,

S-a risipit tăcută,
Printre norii groşi,
Iar tu n-o să mai vii,
Parfumul să-i miroşi.

Amară e cafeaua,
Şi plină îmi e faţa,
Lacrimi cad în ceaşcă,
Amară mi-este viaţa.


Dumnezeu și ploaia.

V-ați întrebat vreodată ce se întâmplă, de fapt, când plouă? În acel moment, Dumnezeu împreună cu întreaga Lui armată de îngeri, plâng...