vineri, 9 octombrie 2015

N-o să mă vezi!

N-o să mă vezi cu lacrimi reci în pleoape,
Chiar de o fi sufletul în frânturi să-mi crape,
N-o să mă vezi cerşindu-ţi strop de-amor,
Mai bine pier,mai bine zac,mai bine mor!
N-o să mă vezi în urma ta cu suspine,oftând,
Chiar dacă paşii tăi mă vor strivi pe rând,
N-o să mă vezi supusă,rugându-te cu jale,
Să mai rămâi o clipă,să stau în a ta cale.
N-o să mă vezi cu fruntea-ncercănată,
De gânduri,de tristeţi,de ce a fost odată,
Chiar dacă-n sinea mea voi fi ca o ruină,
Voi ascunde totul într-un zâmbet de străină.
Pe al meu chip palid vei citi tăcere surdă,
Că oricum tu eşti surd la inima-mi ce urlă,
Iar după ce totul se rupe,şi uşa ţi-o închid,
De te întorci,găsi-vei în locul ei un zid.
Zadarnic o să baţi,cu pumnii pân' la rană,
Vei deveni meschine,demon din icoană.


Scurta recenzie a volumului aflat în pregătire, carte realizată în cadrul proiectului Concursul Național de Literatură „Eminescu la Oravița”, manuscris premiat la ediția 2018.

Am vrut să țin ascunsă această... victorie, dar mi-e imposibil.   Acum realizez că visul meu prinde contur. Recunosc, am avut noroc. ...