luni, 8 mai 2017

Diplomă - "Cele mai frumoase versuri." (Repostare)


Acum aproximativ 2 ani si jumatate am primit primul premiu ca urmare a recunoaşterii şi aprecierii versurilor mele. 
Alături de alţi colegi am fost desemnată că fiind una dintre membrele cu cele mai frumoase poezii din grupul literar "VISE TÂRZII", grup pe care îl puteţi găsi şi voi pe reţeaua de socializare Facebook. 
M-am ales cu această diplomă virtuală însă pentru mine înseamnă foarte mult,mă face să merg mai departe,să mă perfectionez,să iubesc şi să stimez şi mai mult versul. 
Povestea mea a început pe la vârstă de 13 ani când,plictisită fiind,am luat o foaie şi un pix.În primă fază am vrut să fac o compunere dar m-am răzgândit şi am zis să încerc altceva,poezia. 
Prima mea poezie s-a numit "Mihai Eminescu",dedicată poetului nostru,în limitele noului talent descoperit şi în limitele gândirii unui copil de 13 ani. 
Mi-aduc aminte că erau 4 strofe,versuri scurte,simple,deh versuri de începător,rimă încrucişată (preferata mea alături de monorimă). 
Şi mi-a plăcut.Şi-am continuat să compun despre teme diverse,stângaci uneori dar iubeam să fac asta,era ca o jucărie cumpărată recent de care nu mă mai săturăm. 
Am crescut,m-am îndrăgostit,am suferit şi odată cu asta am aflat o a altă parte minunată a versului : Poezia de dragoste. 
Începusem să mă cizelez în ale scrisului,să fiu mai atentă la ritm,gramatică,ortografie,etc şi treptat,treptat scriam atât de uşor,de firesc,foaia mi se umplea cât ai clipi,fără să mă chinui prea mult. 
Am realizat că-mi găsisem genul liric potrivit mie,versul de dragoste.Pe vremea aceea nu aveam internet sau calculator,doar nişte caiete,un pix şi mult entuziasm. 
Chiar dacă s-au schimbat multe de atunci,un singur aspect n-am lăsat să se piardă. 
Acela de a scrie cu sufletul,despre omul care sunt,care am fost,despre iubiri,dureri,împliniri,vise....

Dumnezeu și ploaia.

V-ați întrebat vreodată ce se întâmplă, de fapt, când plouă? În acel moment, Dumnezeu împreună cu întreaga Lui armată de îngeri, plâng...