luni, 30 octombrie 2017

Vai de păcatele mele! (pamflet)


Vai de păcatele mele, 
Ce bine arăţi, Mărie! 
Jur că te-aş băga oleacă, 
Printre strugurii din vie. 

Să-ţi ofer o căpşunică, 
Zemoasă...ca buza ta, 
De n-aş fi avut nevastă, 
Ţi-aş fi dat şi altceva. 

Asta-i grasă, e urâtă, 
Gura nu-i mai tace, neam! 
Când am luat-o de nevastă, 
Doamne, ce beat mai eram! 

Băusem să-mi fac curaj, 
Să-i spun "Da!", la primărie, 
Cum de ce? Tu n-ai văzut-o? 
Seamănă cu o...mumie! 

De ce-am luat-o? De tâmpit! 
N-am ştiut că-i fată mare, 
Şi-ntr-o seară, (tot băut), 
M-am băgat...între picioare. 

Apoi, m-am trezit cu mă-să, 
Şi cu tot neamu' la poartă, 
"Fir-ai al dracului să fii, 
Ai poftit la a mea fată? 

Era fecioară, golane! 
Haida, ia-o de muiere, 
Plăteşte cu verigheta, 
Dacă ai poftit la... miere.". 

Vai de păcatele mele, 
Asta-i povestea, Mărie, 
Dacă nu era Didina, 
Erai tu, doamna Gulie... 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Supărări ce vin și pleacă...

Supărări ce vin și pleacă,  Au și ele rostul lor... Intră în suflet, te seacă, Te "călesc" pentru viitor. Un ochi plânge, alt...