marți, 6 februarie 2018

Doamne, de mai ești în Ceruri...


Doamne, de mai ești în Ceruri,
Îndreaptă-ți ochii către noi,
Ne mor copiii de foame, 
Necăjiți, flămânzi și goi.
Stau cu mânuțele-ntinse,
Mânuțe-piele și os...
Ce vină au mititeii,
Că omul e ticălos?
Ce suflet ai pus în unii,
Doamne, Tu cu Voia Ta,
Să se creadă dumnezei,
Viața altora să ia?
Oare Tu nu vezi măcelul?
Peste tot miroase-a moarte!
Sau cumva...nu vrei să-l vezi,
Că ne-am înrăit în toate?
Dă-ne nouă cruci de dus,
În pace, pe ei să-i lași...
Nu te doare că ți-e Raiul,
Plin cu-atâția copilași?
Autor: Văduva Andreea

Sursa foto : https://www.jubilantstewards.com/

Dizabilitatea nu este o boală!

Dizabilitatea nu este o boală, atâta timp cât te iubești și reușești să vezi dincolo de scaunul rulant care, deși uneori ne displace, e...