miercuri, 28 februarie 2018

O bătrână suferindă...


Țin în mână o oglindă,
Mâna-mi tremură că-i grea,
O bătrână suferindă, 
Văd în ea, of, văd în ea.
O văd tristă și plângând,
Parcă-mi spune, necăjită,
"A venit și-al nostru rând,
Moartea e mereu grăbită,
Însetată și lihnită..."...
În spatele ceștii de ceai,
Poza veche, chicotește,
"Câte vieți ai vrea să ai?
Toți ne ducem, e firește!
Trupu-ți șubrezit de boală,
Și pasu-ți, tot mai greoi,
Te îndreaptă cu sfială,
Spre trenul Vieții de Apoi,
Biletu-i "Dus", nu și-"napoi".
Întorc oglinda și tabloul,
Luând o gură de ceai, iar,
Chinuită-s de ecoul,
Adevărului amar...
Tinerețea, Bătrânețea,
Nu mint ele! Cu nimic.
Oricât m-ar durea tristețea,
Ceasul meu face doar...tic,
Când am reușit să-l stric...?
Autor : Văduva Andreea

 Sursa foto: Internet