vineri, 2 martie 2018

Lacrimi de copil.


De-aș avea o păturică,
Să mă apere de frig...
Of, și mi-e așa fomică, 
Am păpat doar un covrig.
Sunt murdară și tristuță,
Trupușorul mi-e fragil,
Zi de zi, în batistuță,
Adun lacrimi de copil.
Mai primesc câte-o pâinică,
De la oamenii cei mari,
Zic: "Săraca mititică...",
Și se duc...cu pașii rari.
Nimenea nu mă întreabă,
(Trec cu toții, fericiți...),
De ce am lacrimi în barbă?
Sau de am, cumva, părinți?
Mă tot uit așa, cu frică,
În casa altor copii,
Au hăinuțe, căldurică,
Și atâtea jucării...
Hăinuțele mele-s roase,
Piciorușele sunt...sloi,
Perișorul îmi miroase,
Plin de praf și de noroi.
Din norișori, iarăși pică,
Stropii reci, neîncetat,
Dacă-aș fi avut mămică,
Ploaia nu m-ar fi udat...
Și o căsuță din paie,
Era bună, adăpost...
Nu aș mai fi stat în ploaie.
Și din paie să fi fost...
Autor : Văduva Andreea