duminică, 27 mai 2018

Despre inimă.


Inima... 
Locuiește  
în pieptul nostru,  
sub pielea noastră,  
nu plătește chirie... 
Și totuși,   
invită musafiri neciopliți  
care fac dezordine.  
Tot ea e cea care  
strânge gunoiul 
lăsat în urmă.... 
Mai repară una-alta, 
că doar are experiență  
în a se "autorenova", 
Se lasă călcată  
chiar și de cele  
mai "murdare" tălpi, 
de teama singurătății, 
Și, colac peste pupăză,  
le oferă unora dintre ei 
dublură la cheie.  
Că aceștia să vină 
din nou să facă mizerie...  
Dar n-o putem evacua,  
e chiriașul pieptului nostru  
pentru eternitate. 
  
Autor: Văduva Andreea 
Sursa foto: https://w-dog.net/search/heart/page/1/? 

Site-urile pe care am publicat/ apărut în ultima vreme.

Confluențe Literare -> "Să învățăm de la copii!"
La bunici -> "De mama ta ai milă..." 
Youtube -> "Voi, care-aveți bani cu sacii..."-Versuri: Văduva Andreea & muzică și voce: Ghiuri Mezabrovschi

sâmbătă, 26 mai 2018

Să învățăm de la copii!


  Să-nvățăm de la copii, 
Ce înseamnă "A iubi.", 
Ce-i tandrețea, bucuria, 
Acceptarea, omenia, 
Adevărul, frumos spus, 
Nu minciuni la preț redus! 
  
Să-nvățăm de la copii, 
Ce înseamnă "A dărui.", 
Așa sincer, fără pată, 
Fără-a aștepta răsplată, 
Și fără a reproșa: 
C-am dat o pâine, cândva! 
  
Să-nvățăm  de la copii, 
Ce înseamnă "A prețui.", 
Clipe și lucruri mărunte, 
Nu palate! Cât un munte, 
Nu "hârtii" din portofele, 
De ard, scrum se aleg de ele. 
  
Să-nvățăm de la copii, 
Ce înseamnă "A zâmbi.", 
Nu, omule! Fără mască, 
Las-o-n "cui" să putrezească, 
De zâmbete, lumea-i plină, 
Fericiți? Lume puțină... 
  
Să-nvățăm de la copii, 
Ce înseamnă "A sprijini.", 
Să fii acolo mereu, 
De e soare sau "timp greu", 
Să fii umăr lângă umăr, 
Deși anii-s mulți la număr. 
  
Să-nvățăm de la copii, 
Pentru că, noi, oamenii, 
Ne-nrăim pe zi ce trece, 
Purtăm în noi suflet rece, 
Parcă nu am fost nicicând, 
Copii, la al nostru rând. 
  
Autor: Văduva Andreea 
Sursa foto: Facebook/Fantastic things in the world 

marți, 22 mai 2018

Poezia.


Poezia e...trăire, 
Emoție și amintire, 
Nu măsură, prozodie, 
Și alte reguli, o mie. 
  
Poezia e...poveste, 
Deși unii spun că este, 
Un studiu, dar nu-i așa! 
E povestea mea și-a ta. 
  
Poezia e...bătaia, 
Sufletului, ce cu foaia, 
Devine același "Eu", 
Înzestrat de Dumnezeu. 
  
Poezia e...suspin, 
Iubiri ce se duc și vin, 
Dor într-o inimă tristă, 
Lacrimi strânse-ntr-o batistă. 
  
Poezia e...și viață, 
Când serioasă, când glumeață, 
De aceea o scriu mulți, 
Anonimi sau cunoscuți... 
  
Autor: Văduva Andreea 
Sursa foto: http://www.freegreatpicture.com/books-and-articles/feather-pen-and-scrolls-6413 

luni, 21 mai 2018

Voi, care-aveți bani cu sacii...

Voi, care-aveți bani cu sacii, 
Împărțiți-i cu săracii, 
Câte-un leu, la fiecare, 
Dacă-l dați e lucru mare. 
  
Căci acel leu, pentru unii, 
Are-n el mirosul pâinii, 
Pâine, ce-o văd așa rar, 
Sărbătoare-n calendar. 
  
Voi, care-aveți bani-grămadă, 
Întoarceți ochii, să-i vadă, 
Și pe cei cu mâini întinse, 
Cei mai mulți? Cu plete ninse. 
  
N-aruncați pe jos, hârtii, 
Doar pentru a-i batjocori, 
Au trudit, cândva, la grâne, 
Astăzi sunt...palme bătrâne. 
  
Voi, care-aveți bani în cont, 
De ce nu vă dați un ghiont, 
În inimă, când  zăriți, 
Un prunc flămând, fără părinți? 
  
Și-l ocoiți cu scârbă, parcă, 
Scârbiți de haina ce-l îmbracă, 
În loc să-i luați hăinuțe noi? 
Dar ce-i pomana pentru voi? 
  
Voi, care-aveți bani cu teancul, 
Și purtați, de lux, bocancul, 
Observați tălpile goale? 
Frigul nu vă dă...târcoale? 
  
Cum puteți să pășiți drept, 
Când alții, cu foamea-n piept, 
Vă trec prin față, supărați, 
Iar voi, bogații, îi scuipați? 
  
Nu vă pasă, fiindcă banul, 
Frânge din om tot umanul, 
Însă-un lucru nu se schimbă, 
Roata sorții se tot...plimbă. 
  
Autor : Văduva Andreea 
Sursa foto : https://psychology-spot.com/science-confirms-rich-people-dont-see-you/

Multumesc, Ghiuri Mezabrovschi....Din nou!

Spune-mi Doamne, ce să fac? 
Nu mai vreau să fiu sărac... 
Copiii să nu mai râdă, 
De hăinuța mea cea hâdă, 
Sau de ghetuțele mele, 
Găurite, vai de ele...

Toți mă strigă "Murdărici", 
"Murdărici, pleacă de-aici!", 
Ce habar să aibă ei? 
Sunt murdar că dorm pe-alei, 
Și mănânc o dată-n zi, 
Ce știu ei? Bogați copii...

Spune-mi Doamne, ce să fac? 
Nu mai vreau să fiu sărac... 
Să-mi văd mămica, oftând, 
Pe la colțuri, lăcrimând, 
Că mă trimite la școală, 
Iarăși...cu burtica goală,

În timp ce alții aruncă, 
Pâinica ce n-o mănâncă... 
De-aș avea măcar un ou... 
Azi mă culc lihnit, din nou, 
Spune-mi Doamne, ce să fac? 
Nu mai vreau să fiu sărac...

duminică, 20 mai 2018

Eu sunt femeie!


Eu sunt femeie,  
Nu-s vreo sclavă, 
S-accept iubirea ta bolnavă, 
Și zi de zi să mă prefac, 
Că mai simt fluturi în stomac... 
  
Eu sunt femeie! 
Nu-s trofeu, 
Stând în "vitrină" mereu, 
Să-ți cer voie pentru tot, 
Te temi oare, de-un complot? 
  
Eu sunt femeie! 
Nu-s vreo "gară", 
Să staționezi iară și iară, 
Să te-odihnești, și-apoi să pleci, 
Lăsându-mi "șinele" reci... 
  
Eu sunt femeie! 
Nu-s adăpost, 
Pentru sufletu-ți anost, 
Când te duci spre altă "ușă", 
Să-mi lași gunoi și cenușă... 
  
Eu sunt femeie! 
Nu-s vreo tristă, 
S-adun lacrimi în batistă, 
De ce să plâng, când știu că tu, 
Nu dai doi bani pe ele, nu? 
  
Eu sunt femeie! 
Nu-s Dumnezeu, 
Să te iert pe tine,-ateu, 
Și să cred, (Ce gând frumos!), 
Că îmi vei fi credincios... 
  
Eu sunt femeie!  
Nu-s vreun leac, 
De nopțile lungi să te scap, 
Iar când soarele apare, 
Să mă pierzi prin vechi "sertare"... 
  
Autor : Văduva Andreea 
Sursa foto : https://elizabehtin.wordpress.com/2011/06/24/sidonia-23-jun/

vineri, 18 mai 2018

Pe străduța îngustă...


Pe o străduță-ngustă,
Trist şi zgribulit,
Un copilaş gustă, 
Pâinica ce-a primit.

Îi tremură mânuța,
O întinde aşa, cu greu,
Lângă el? Punguța,
"Umplută" cu un...leu.

Citești atâta dramă, 
Pe chipu-i necăjit, 
Trimis de către mamă, 
Acolo, la cerşit. 

Să strângă niște bani,
Să îşi "hrănescă" viciul,
Abia are cinci ani,
Cunoaşte sacrificiul... 

Tatăl? Mai mult un străin, 
Ce-i prezent numai în acte.
"Câți ani are? Stai puțin...
Dacă nu mă-nşel, vreo şapte.".

Trec copii pe lângă el,
Copii cu părinți alături, 
Râd de bietul suflețel,
Ce stă ghemuit sub pături.

Nimenea nu-l ia acasă, 
Fug de el ca de lepros,
"Cum să-l pun la a mea masă? 
Când mănâncă de pe jos? 

Dacă-mi mânjeşte mocheta?
Mâinile, tălpile-s gri...
Mai rău! Dacă-mi ia caseta, 
Plină cu bijuterii...?

Câteodată, prin vitrine,
Mai vede câte-un fursec,
Dar monezile-s infime,
Pleacă, înghițind în sec.

Şi oricum, dac-ar avea, 
Bănuți, chiar şi pentru trei,
Mama lui l-ar întreba :
"Ce-ai făcut cu banii mei? ".

"Prostule! Acum de unde, 
Mai am bani pentru tigări? 
Taci din gură! Nu te-ascunde,
Îmi iei "pâinea" de sub nări?".

.................................................

Pe o străduță-ngustă,
Sub pături ghemuit,
Un copilaş gustă, 
Pâinica ce-a primit...

Autor : Văduva Andreea
Sursa foto : Internet

marți, 15 mai 2018

INTERVIU - (Așii români-Agenție de presă).


Am acordat un interviu doamnei redactor-șef Liliana Moldovan (Așii români-Agenție de presă).
Vă invit cu drag să mă cunoașteți dincolo de virtual, să mă vedeți în diferite ipostaze ale vieții mele de zi cu zi.
Am răspuns la 10 întrebări.
Vorbesc despre poezie, viață privată și noi pasiuni.
Iată un fragment:
"Georgeta-Andreea Văduva s-a născut la 1 mai 1989, este stabilită în localitatea Filipeştii de Pădure, Judeţul Prahova şi suferă de parapareza spastica, pe partea dreapta, boală pe care a dobândit-o imediat după naştere în urma unui tratament medical greşit administrat. Din această cauză merge cu dificultate iar uneori, pentru a parcurge distanţe mai lungi foloseşte fotoliul rulant ca mijloc de deplasare.
După terminarea clasei a VIII-a şi-a întrerupt studiile deoarece mamei sale îi era extrem de greu să o însoţească la lecţii, zi de zi, oră de oră, deplasându-se permanent de la o sală de curs la alta. De patru ani este căsătorită cu omul visurilor ei, un bărbat minunat care nu are nici o problemă de sănătate.
Andreea Văduva este pasionată de poezie şi scrie poeme aproape zilnic, postându-şi creaţiile pe pagina de Facebook. O altă pasiune a ei este legată de arta confecţionării bijuteriilor şi, chiar dacă nu poate să îşi folosească mâna dreaptă la capacitate maximă, reuşeşte, cu răbdare şi talent, să creeze bijuterii delicate confecţionate din mărgele colorate.
Revenind la poezie, e important să menţionez că Andreea a apărut în diverse antologii şi a publicat versuri pe numeroase site-uri şi reviste online. A participat, de asemenea, la câteva concursuri şi festivaluri de poezie, şi a obţinut diferite premii :
– Concurs virtual de poezie, desfăşurat pe Facebook, grupul „Vise Târzii”. (obţine diplomă pentru cele mai frumoase poezii, 2015)
– Festivalul internaţional de creaţie literară „Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi.”, ediţia a V-a, 2017. (obţine locul 3)
– Festivalul-Concurs naţional de creaţie literară „Bogdania, ediţia a VI-a, 2017 (obţine locul 3)
– Festivalul internaţional de poezie „Renata Verejanu”, ediţia a IV, 2017, Chişinău, Moldova. (laureată).
Liliana Moldovan (L.M.) : – De-a lungul anilor ai participat la mai multe festivaluri de poezie şi ai fost răsplătită cu diferite premii. Care dintre aceste premii ţi-a adus cele mai multe bucurii şi de ce?
Georgeta-Andreea Văduva (G.A.V.): – Toate premiile câştigate mi-au bucurat sufletul, este o recunoaştere a muncii mele, încă nu îl consider har.
Primul premiu! E ca prima dragoste, nu se uită niciodată… Mi-amintesc că am plâns când am aflat rezultatele, o anonimă ocupase locul al 3-lea la Festivalul internaţional de creaţie literară „Grigore Vieru – Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi.” Pentru mine era de necrezut. Şi acum, scriind, simt un gol în stomac.
L.M. : – Îţi aduci aminte la ce vârstă ai compus prima poezie şi la ce se referea ea?
G.A.V.: – Aveam 13 ani. Din pricina dizabilităţii stăteam mai mult în casă. Locuiam, ca şi acum, în casa bunicilor. Totul a început dintr-o joacă. La şcoală îmi plăcea să fac acele compuneri, ştiţi? Eram bună la aşa ceva. Şi mi-am zis să încerc versul. Era o poezie care se numea „Mihai Eminescu”. Îl admiram din anii şcolii. Era o poezie-dedicaţie. Poezie de începător, ce puteam scrie la 13 ani? De atunci tot scriu şi scriu…
L.M. : – Care este sursa de inspiraţie a versurilor pe care le compui?
G.A.V.: – Depinde mult de starea în care mă aflu. Uneori mă inspiră o fotografie, trecutul meu, încercările mele. Rare au fost dăţile în care nu m-am regăsit în ceea ce scriu.
L.M. : – Cine îţi citeşte poeziile înainte să le publici pe pagina ta de Facebook?
G.A.V.: – Doar eu. Cei apropiaţi le citesc după aceea, când acestea sunt postate în mediul virtual. Sunt o fire modestă, niciodată nu m-am considerat un talent, o poetă…Nu îmi place să mă laud cu poezia pe care o scriu. Prefer să stau în colţişorul meu de lume şi să fiu apreciată fără a cerşi laude gratuit."
Articol integral AICI

joi, 10 mai 2018

Doctore, salvează-mă!

(inspirată după poezia : "Doctore, mă doare viața!"- Claudiu Vaduva


Doctore, 
am nevoie de tratament. 
Administrează-mi în  
vena mâinii stângi 
două-trei doze de...uitare. 
Medicamentul ăla scump 
și aproape imposibil  
de găsit în lumea  
sufletelor îndrăgostite. 
Vreau să-mi vindece  
inima, să mi-o curețe  
de leacul devenit microb.  
Da! Iubirea... 
Abia îi mai simt  
bătaia în piept... 
Doctore, salvează-mă! 
Plătesc oricât, cât îmi ceri? 
Accepți și plata în lacrimi? 
Le-am adunat în banca sufletului, 
crezând că îmi voi putea 
cumpăra liniștea cu ele. 
Dar iată-mă, liniște nu am, 
doar bătăi de inimă 
amorțite de atâta durere... 
Doctore, salvează-mă! 
Nu vreau să îmi dau 
și ultima suflare iubind  
un om care nu și-ar ține 
respirația nici măcar  
o secundă de dragul meu... 
  
Autor : Văduva Andreea 
Sursa foto: Pinterest.



marți, 8 mai 2018

Amintirea ta mă cheamă...


Ochii-ți negri, dintr-o ramă, 
 Mă îndeamnă să-i privesc, 
 Amintirea ta mă cheamă, 
 Nu pot să mă-mpotrivesc, 
 Și astăzi te mai iubesc... 
  
 Parfumu-ți uitat pe pernă, 
 Mă îndeamnă să-l miros, 
 Dragostea ta-balivernă, 
 S-o simt iar până la os, 
 Și astăzi e dureros... 
  
 Pașii-ți rămași pe podea, 
 Mă îndeamnă să-i urmez, 
 Ți-aș lua-o pe urma rea, 
 Numai ca să te păstrez, 
 Și astăzi mai lăcrimez... 
  
 Sărutu-ți brodat pe buză, 
 Mă îndeamnă să te iert, 
 Să îți cred minciuna-scuză, 
 Tu? Să nu regreți pe sfert, 
 Și astăzi mă cert, mă cert... 
  
 Autor : Văduva Andreea 
 Sursa foto : http://www.dailymail.co.uk/sciencetech/article-1360227/Looking-photo-loved-reduces-pain-44.html / Edit : Personal. 

duminică, 6 mai 2018

Suflet imun la iubire.


Erai așa frumoasă, 
Când dragoste-mi purtai,  
Naivă și sfioasă, 
Cuvântul mi-l credeai. 
  
Dar eu,  parșiv din fire, 
Jucam... Jucam un rol.  
Imun fiind la iubire,  
Și-având sufletul gol.  
  
Te așezai cuminte, 
Pe pieptul meu de gheață, 
Nebănuind că minte,  
C-are bătaia hoață.  
  
Privirea ta gingașă, 
M-asemăna cu-n zeu, 
Pe când,  privirea-mi lașă, 
Vedea doar un trofeu... 
  
Trecut-au anii, fată,  
Azi știu ce-i suferința, 
O menghină ciudată, 
Îmi frânge toată ființa. 
  
Te văd, parcă spunându-mi, 
Cu chipu-nlăcrimat, 
Că va veni și rându-mi,  
La ușa ta bat. 
  
O ușă prinsă-n lacăt, 
Reflectă-n ochii-mi hâzi, 
C-o luăm iar de la capăt, 
Eu să plâng, iar tu să râzi. 
  
Și astăzi ești frumoasă, 
Nu mă-îndoiesc, să știi, 
Chiar dacă altu-ți lasă, 
Pe piele...fantezii... 
  
Sper să te iubească, 
Așa cum...n-am știut.  
Și să nu-și amintească, 
De tine.  La trecut... 
  
* HÂD, -Ă, hâzi, -de, adj. Foarte urât, slut. 
  
Autor : Văduva Andreea 
Sursa foto :  https://www.pinterest.co.uk/pin/400820435565277021/

vineri, 4 mai 2018

În lumea asta...


În lumea asta-viclenie, 
Rar auzi de Omenie, 
Am uitat să fim ca frații, 
Împărțim iubirea-n rații, 
Și pentru câțiva arginți, 
Ne vindem sfinții părinți. 
  
În lumea asta cu "de toate", 
Rar auzi de Bunătate, 
Vedem o mână întinsă, 
Ce-i dăm? O privire stinsă, 
Noi avem o pâine caldă, 
Ce ne pasă c-alții rabdă? 
  
În lumea asta fără nume, 
Rar auzi de Rugăciune, 
Cerem de la Dumnezeu, 
Stăm ateu lângă ateu, 
În biserici mari, sfințite, 
Dar avem în mâini, cuțite.

Ține-mă de suflet!

Ține-mă de suflet,   Și haide să fugim,   Într-o lume-n care,   Putem să ne iubim!      Căci astă lume, fato,   Știi bine, nu...