vineri, 29 iunie 2018

Diplomă "Eminescu la Oravița", ediția a XXX-a, ianuarie 2018.


Unii spun că nu am nicio treabă cu poezia, alții că plagiez, dar Dumnezeu din când în când mă ajută să le dau peste nas. Să fie talent sau noroc chior? Nu știu, vom vedea în timp. Nu mă consider poetă, sau vreo valoare. Nici dacă ceea ce fac, fac cum trebuie. Dar rezultatele se văd, rezultate obținute "pe drept", fără a peria pe nimeni din această lume frumoasă, dar uneori nedreaptă cu "începătorii", numită "Poezia". Până în 2015 nu am participat la nicio competiție literară, considerându-mă prea slabă. Și pe bună dreptate! Apoi, văzând că anumiți "critici" mă tot puneau la zid am zis să încerc și eu, ce-o fi, o fi. Evident, nu m-am clasat printre premianți, eram undeva pe la sfârșitul clasamentului. Nu mi-este rușine să o recunosc. Dar tocmai "înfrângerea" m-a ambiționat. Voiam să câștig măcar o mențiune, indiferent de concurs. Un an am stat deoparte, am incercat să-mi perfecționez versul. Postam pe grupuri, doar. În 2017 am reînceput cu participările. Din curiozitate, pentru a afla opiniile unor oameni avizați, știm cu toții, Facebook-ul geme de "critici", mai ales pe grupurile literare. Pe unele le-am bifat, obținând un loc onorant, pe altele le-am ratat. Nu sunt un geniu, e normal. Și nici nu vreau să fiu. Prefer să obțin diplome și premii puține, dar la obiect, decât premii "cu găleata" obținute pe...ochi frumoși. Se știe că se fac și altfel de treburi. Totuși, astea nu te fac poet. Însă, în cazul meu, este o mică victorie. Pentru un novice, și simpla participare este un pas important. Astăzi am intrat în posesia diplomei obținute în cadrul Festivalului Național de Literatură "Eminescu la Oravița", ediția a XXX-a, ianuarie 2018. Trebuia să o primesc de ceva vreme, dar știți și voi cum e cu Poșta Română. 😂
Cum mă simt? Mândră. Bucuroasă. Recunoscătoare. 
Pentru mulți poate această diplomă este o hârtie, pentru mine este dovada faptului că trebuie să continui acest drum. A faptului că nu scriu bazaconii. Mulțumiri Ionel Bota, Cristian G. Ghinea și juriului.

joi, 28 iunie 2018

Ți-am scris dorurile mele...


Ți-am scris dorurile mele... 
  
Pe frunza unei lalele, 
Ți-am scris dorurile mele, 
Și-am văzut pe-a ei petală, 
Lacrima, ce-obrazu-mi spală, 
N-am șters-o cu vreo batistă, 
Am privit-o, curgea tristă. 
  
Pe coarda unei viori, 
Ți-am scris cât de mult mă dori, 
Și-am văzut pe-al ei arcuș, 
Amintiri, ce jucăuș, 
Hoinăreau prin al meu gând, 
Rana inimii, arzând. 
  
Pe pana unui poet, 
Ți-am scris, fată, -al meu regret, 
Și-am văzut în al lui vers, 
Întregul meu univers, 
Doar durere și suspine, 
Mor trăind fără de...tine. 
  
Autor: Andreea Văduva   
Sursa foto: https://prayforbourbon.wordpress.com/2013/04/19/way-too-much-advice-on-writing/ 
  

marți, 26 iunie 2018

Sărut. Sărută-mă. Sărută-mi.


Sărută-mi fruntea  
cu ridurile-i fine, 
Și află-i gândul  
ce mă poartă către tine. 
  
Sărută-mi ochii  
și fă-i să îți vorbească, 
Și nu lăsa, în ei,  
iar lacrimi să se nască. 
  
Sărută-mi gura,  
tăcerile să-mi frângi, 
Și mângâie-mi obrazul 
cu palma mâinii stângi. 
  
Sărută-mi gâtul,  
respiră-mă cu sete, 
Și treceți iubirea 
prin ale mele plete. 
  
Sărută-mi umărul,  
bătrân de-atâtea cruci, 
Și-așeazăți pe el capul,  
sufletul să-ți culci. 
  
Sărută-mi vena,  
aici te afli tu, 
Și-mi pulsezi în inimă 
bătăi de "Da și "Nu". 
  
Sărută-mi pașii,  
prea te-au căutat cu dor, 
Și s-au rănit cumplit,  
privește tălpile lor. 
  
Autor: Văduva Andreea 
Sursa foto: https://ro.pinterest.com/pin/648729521293744012/?lp=true 

Grupaj poezii în revista de cultură "Melindonium".


Mulțumesc, melidonium.ro! 
Mă bucur nespus că umilele mele poezii au fost acceptate să apară pe site. 

Vă invit cu drag să citiți micuțul, dar (Sper!) frumosul meu grupaj de poezii. 

luni, 25 iunie 2018

Antologia autorilor cu dizabilități din România.


Antologia "Clepsidre înaripate" (Antologia autorilor cu dizabilități din România) a ajuns și la mine. Dincolo de poezii, am descoperit în paginile ei niște frumoase lecții de viață, niște oameni puternici care, in ciuda deficiențelor, au reușit. Să se autodepășească, să fie exemple pentru ceilalți. Dar mai presus de toate acestea, au reușit să zâmbească când destinul le-a dat motive să urle de durere. Mă înclin in fața voastră. Cu respect. Iar doamnei Liliana Moldovan îi spun doar atât: Mulțumesc! Pentru șansa oferită și pentru emoționanta prefață (În loc de prefață). 
Sunteți minunați cu toții. Autori, coordonatori, editură.

sâmbătă, 23 iunie 2018

Copiii m-au dat uitării...


Nimenea nu-mi trece pragul, 
Uneori, numai toiagul, 
Mi-e martor la suferinți, 
Suntem mulți, orfani-părinți. 
  
Copiii m-au dat uitării... 
Gustul pâinii și al sării, 
Îi dezgustă, nu-l mai vor, 
Pe masa străinilor, 
Au totul ce le poftește, 
Iar mama lor, flămânzește. 
  
Mi-au luat telefon, cândva, 
"Să răspunzi când te-om suna!", 
De trei ani n-au mai sunat... 
Mă-ntreb, oare l-am stricat? 
  
Le-am pus la poștă un plic, 
Cu sufletul strâns și mic, 
Cu acel suflet de mamă, 
Dacă treceau printr-o dramă? 
Dar erau bine-mersi... 
Mi-au trimis niște hârtii, 
  
Și un bilet scris pe fugă, 
"Sperăm, maică, să-ți ajungă!". 
Câteva bancnote-amare, 
Nu-mi șterg lacrimile, care, 
S-au făcut, pe al meu chip, 
Răni adânci de-atâta timp... 
  
Ce știu ei? Că eu, bătrână, 
Stau cu icoanele-n mână, 
Și mă rog, pe la toți sfinții, 
(Așa cum...mai fac părinții.), 
Să îi ferească de rele, 
Chiar cu prețul vieții mele? 
  
Copiii m-au dat uitării, 
Aștept ziua-nmormântării, 
Poate-așa am să-i văd strânși, 
La căpătâiul meu, plânși... 
  
Autor: Văduva Andreea 
Foto: Vlad Dumitrescu
  
  

miercuri, 20 iunie 2018

Ți-am spus adio...


Ți-am spus adio într-o seară, 
De fapt urlam să mai rămâi, 
Prin lacrima rece și-amară, 
Născută de doi ochi căprui. 
  
Ți-am spus adio într-o clipă, 
Crezând că poate, nu mai ești, 
Omul, ce cu-a lui aripă, 
Mă înălța spre nelumești. 
  
Ți-am spus adio din orgoliu, 
Dar numai eu știu ce-am simțit, 
Îmi vedeam iubirea-n doliu, 
Iar inima? Străpunsă de cuțit. 
  
Ți-am spus adio fără cuget, 
Și-apoi totul mă durea, 
Verigheta de pe deget, 
Și ea parcă mă strângea. 
  
Ți-am spus adio, dar tot ești, 
Să-mi mângâi viața cu iubire, 
Prea au frânt-o, ți-amintești? 
Și cui să cer despăgubire? 
  
Ți-am spus adio, dar te am, 
La fel ca ieri. Și azi, și mâine, 
În luptă cu Satana mă înham, 
Pentru noi, bucata mea de pâine. 
  
Autor : Văduva Andreea 
Sursa foto: https://www.fincastleherald.com/quill-pen/ 

Scrisoarea - Chriss de Gall.




joi, 14 iunie 2018

Rezultate "Bogdania", 2018.


Ieri, la oră târzie am primit e-mail din partea domnului Ionel Marin (președintele asociației culturale "Bogdania") prin care am fost anunțată că mă număr (pentru al doilea an consecutiv) printre premianții ediției a VII-a a festivalului-concurs național "Bogdania", 2018. 
Nu știu pe ce loc mă aflu, voi afla în ziua de 7 iulie. Știam de ceva vreme că se va organiza următoarea ediție, dar am zis să nu particip având deja un rezultat pozitiv, obținut anul trecut.  Și totuși, cu o zi înainte de încheierea înscrierilor am trimis materialul cerut. Fără mari speranțe, mai mult din joacă.  Nu știu sigur, dar bănuiesc că în cazul neprezentării, voi pierde locul obținut, îmi va fi "furat" de cel/cea care are rezultate mai slabe. Însă rămân cu această dovadă-amintire, a faptului că, în primă fază, mă aflu printre cei câștigători.  
Mulțumesc mult juriului, domnului Marin, și tuturor organizatorilor. 
Felicitări sincere și succes pentru toți participanții, laureați sau nu. 

miercuri, 13 iunie 2018

Nu poți!


Nu poți,  
Să-mi spui că mă iubești 
Și-apoi să pleci, să mă strivești, 
De parca-ș fi un biet gândac, 
Sub talpa ta, sicriu să-mi fac. 
  
Nu poți!  
Tu nu ai acest drept, 
Să locuiești la mine-n piept, 
"Casa" să mi-o murdărești, 
Și nici chirie să plătești. 
  
Nu poți,  
Să-mi lași minciuni pe piele, 
Și-apoi să pleci! Trăind cu ele, 
Am să te caut, să-ți găsesc, 
Atingerea, în tot ce-i bărbătesc. 
  
Nu poți, 
Să-mi spui că e firesc, 
Să iert mereu, dacă iubesc... 
Când sub cămașă, stă tăcut, 
Parfumul ei, și-al ei sărut.... 
  
Autor: Văduva Andreea 
Grafică: Lucian Opriceanu 
  
  
  

vineri, 8 iunie 2018

Noi colaborări!


SCRISOAREA
Muzică, adaptare și voce: Cristinel Capus (Chriss de Gall)
 Versuri: Andreea Văduva
 Orchestrația muzicală: Francisc Reiter

LACRIMI DE COPIL
Muzică, adaptare și voce: Ghiuri Mezabrovschi
Versuri: Andreea Văduva

sâmbătă, 2 iunie 2018

Sondaj.

De multă vreme mă gândesc să fac acest sondaj, pentru a-mi satisface
curiozitatea. 
Dacă mâine-aș tipări, 
Câți dintre voi m-ați citi?



vineri, 1 iunie 2018

"De ce-ai vrut să crești?"

Într-un colț de suflet,  
Se-aude plângând,  
Copilul din mine,  
Inocent, plăpand.  
  
Suspină și-ntreabă:  
"-De ce-ai vrut să crești?  
Acum, ca Adult,  
Trăiesti ca-n povești? 
  
În trup de "om mare", 
Întemnițat, tăcut, 
Încerc să-ți vorbesc, 
Dar n-auzi, ai crescut...". 
  
-Ba te-aud, Copile, 
Și of, ce mult aș vrea, 
Să-mi rănesc genuchii, 
Nu și inima... 
  
Atunci când eram mică, 
A doua zi mi-trecea, 
Aceasta-i ca o boală, 
Trăiesc de ani, cu ea. 
  
Și lacrimi de copil, 
Să mai vărs, mi-e dor, 
Acelea nu lăsau, 
 Tristețe-n urma lor... 
  
Azi, obrajii-mi sunt, 
Pătați și obosiți, 
La fel, și ochii mei, 
Doi nefericiți. 
  
Tu, iartă-mă, copile, 
Că te-am alungat, 
Și-ntr-un colț de suflet, 
Te-am abandonat... 
  
Of! De-aș fi știut, 
Că viața asta doare, 
Nu m-aș fi rugat de ea, 
Să mă facă "mare"... 
  
Autor : Vaduva Andreea 
Sursa foto: http://www.tribunainvatamantului.ro/dreptul-la-copilărie/ 
  

Dizabilitatea nu este o boală!

Dizabilitatea nu este o boală, atâta timp cât te iubești și reușești să vezi dincolo de scaunul rulant care, deși uneori ne displace, e...