vineri, 1 iunie 2018

"De ce-ai vrut să crești?"

Într-un colț de suflet,  
Se-aude plângând,  
Copilul din mine,  
Inocent, plăpand.  
  
Suspină și-ntreabă:  
"-De ce-ai vrut să crești?  
Acum, ca Adult,  
Trăiesti ca-n povești? 
  
În trup de "om mare", 
Întemnițat, tăcut, 
Încerc să-ți vorbesc, 
Dar n-auzi, ai crescut...". 
  
-Ba te-aud, Copile, 
Și of, ce mult aș vrea, 
Să-mi rănesc genuchii, 
Nu și inima... 
  
Atunci când eram mică, 
A doua zi mi-trecea, 
Aceasta-i ca o boală, 
Trăiesc de ani, cu ea. 
  
Și lacrimi de copil, 
Să mai vărs, mi-e dor, 
Acelea nu lăsau, 
 Tristețe-n urma lor... 
  
Azi, obrajii-mi sunt, 
Pătați și obosiți, 
La fel, și ochii mei, 
Doi nefericiți. 
  
Tu, iartă-mă, copile, 
Că te-am alungat, 
Și-ntr-un colț de suflet, 
Te-am abandonat... 
  
Of! De-aș fi știut, 
Că viața asta doare, 
Nu m-aș fi rugat de ea, 
Să mă facă "mare"... 
  
Autor : Vaduva Andreea 
Sursa foto: http://www.tribunainvatamantului.ro/dreptul-la-copilărie/ 
  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Supărări ce vin și pleacă...

Supărări ce vin și pleacă,  Au și ele rostul lor... Intră în suflet, te seacă, Te "călesc" pentru viitor. Un ochi plânge, alt...