vineri, 1 iunie 2018

"De ce-ai vrut să crești?"

Într-un colț de suflet,  
Se-aude plângând,  
Copilul din mine,  
Inocent, plăpand.  
  
Suspină și-ntreabă:  
"-De ce-ai vrut să crești?  
Acum, ca Adult,  
Trăiesti ca-n povești? 
  
În trup de "om mare", 
Întemnițat, tăcut, 
Încerc să-ți vorbesc, 
Dar n-auzi, ai crescut...". 
  
-Ba te-aud, Copile, 
Și of, ce mult aș vrea, 
Să-mi rănesc genuchii, 
Nu și inima... 
  
Atunci când eram mică, 
A doua zi mi-trecea, 
Aceasta-i ca o boală, 
Trăiesc de ani, cu ea. 
  
Și lacrimi de copil, 
Să mai vărs, mi-e dor, 
Acelea nu lăsau, 
 Tristețe-n urma lor... 
  
Azi, obrajii-mi sunt, 
Pătați și obosiți, 
La fel, și ochii mei, 
Doi nefericiți. 
  
Tu, iartă-mă, copile, 
Că te-am alungat, 
Și-ntr-un colț de suflet, 
Te-am abandonat... 
  
Of! De-aș fi știut, 
Că viața asta doare, 
Nu m-aș fi rugat de ea, 
Să mă facă "mare"... 
  
Autor : Vaduva Andreea 
Sursa foto: http://www.tribunainvatamantului.ro/dreptul-la-copilărie/ 
  

Scurta recenzie a volumului aflat în pregătire, carte realizată în cadrul proiectului Concursul Național de Literatură „Eminescu la Oravița”, manuscris premiat la ediția 2018.

Am vrut să țin ascunsă această... victorie, dar mi-e imposibil.   Acum realizez că visul meu prinde contur. Recunosc, am avut noroc. ...