miercuri, 20 iunie 2018

Ți-am spus adio...


Ți-am spus adio într-o seară, 
De fapt urlam să mai rămâi, 
Prin lacrima rece și-amară, 
Născută de doi ochi căprui. 
  
Ți-am spus adio într-o clipă, 
Crezând că poate, nu mai ești, 
Omul, ce cu-a lui aripă, 
Mă înălța spre nelumești. 
  
Ți-am spus adio din orgoliu, 
Dar numai eu știu ce-am simțit, 
Îmi vedeam iubirea-n doliu, 
Iar inima? Străpunsă de cuțit. 
  
Ți-am spus adio fără cuget, 
Și-apoi totul mă durea, 
Verigheta de pe deget, 
Și ea parcă mă strângea. 
  
Ți-am spus adio, dar tot ești, 
Să-mi mângâi viața cu iubire, 
Prea au frânt-o, ți-amintești? 
Și cui să cer despăgubire? 
  
Ți-am spus adio, dar te am, 
La fel ca ieri. Și azi, și mâine, 
În luptă cu Satana mă înham, 
Pentru noi, bucata mea de pâine. 
  
Autor : Văduva Andreea 
Sursa foto: https://www.fincastleherald.com/quill-pen/ 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Supărări ce vin și pleacă...

Supărări ce vin și pleacă,  Au și ele rostul lor... Intră în suflet, te seacă, Te "călesc" pentru viitor. Un ochi plânge, alt...