duminică, 15 iulie 2018

Haide, mamă, vino-acasă!


Haide, mamă, vino-acasă,
Dorul meu prea bine-l știi,
N-aveai ce pune pe masă,
Acum ai, de ce nu vii?

Am crescut, m-am făcut mare,
Te-am așteptat fără rost...
Nu ai nici o remușcare,
Că "Mamă" nu prea ai fost?

Credeai că îmbrățișarea,
Poate fi schimbată-n bani?
Îmi mai știi înfățișarea?
Mă-ndoiesc, trecut-au ani.

Numai bunica, sărmana,
A făcut din vlăstar, pom.
Îmi umplea cu lapte, cana,
Datorită ei sunt om.

N-avea în cămară, multe,
Împreună flămânzeam,
Însă, cu lucruri mărunte,
Doamne, fericiți eram!

Tu, mămico, din păcate,
N-ai știut să fii ca ea,
Da, îmi trimiteai de toate,
Dar mai puțin...dragostea.

S-a dus către Cele Sfinte,
Cu povară grea pe piept,
Că n-ai fost un bun părinte,
Deși te-nvățase...drept.

Mi-e dor de a sa poveste,
Parcă lacrima-mi ștergea,
Când nu primeam nicio veste,
De la tine, mama mea.

Sunt bărbat în toată firea,
O să am candva, copii,
Dar nicicând, dezamăgirea,
Pe chipul lor nu va fi.

Mă voi lăsa dus de soartă
Fie și prin țări străine
Dar n-am să uit niciodată,
De copiii mei. Ca tine...

Autor: Andreea Văduva
Sursa foto: https://www.shutterstock.com/search/sad+teen+boy?page=4&searchterm=sad+teen+boy&orientation=horizontal&sort=newest&safe=true&search_source=base_related_searches

Există Rai și pe pământ...

Există Rai și pe pământ, Doar că nu-l vede oricine... Este mângâierea mamei, Când la pieptul ei te ține, Și te-nvață cu blândețe, ...