marți, 28 august 2018

Mulțumesc din suflet, George Anca!


Această poezie este considerată de unii, prea pornografică. 
Prea sexuală, prea indecentă. 
Și aici mă refer și la poza atașată ei... (Un spate gol, înconjurat de 2 brațe.). 
Dar sunt obișnuită cu astfel de răutăți gratuite, mai ales în lumea asta virtualo-literară. Mulțumesc din suflet, George Anca! Este o bucurie că versurile mele se află în acest frumos grupaj. 
Link spre postarea originală -> https://georgeanca.blogspot.com/2018/08/a-promised-land.html

Niște cuvinte...


Ascultă, om frumos, 
De vrei, niște cuvinte, 
Nu privi în jos! 
Privește înainte...

Când viața te lovește,
Nu o urî că-i rea,
Mai bine...hai, zâmbește,
Și învață din ea.

Nu-i urî pe alții,
Că au ce tu nu ai,
Toți primim în rații,
Când iad când colț de rai...

Lacrima de curge,
Alung-o! Da, mereu...
Rana grea ți-o unge,
Nu ea, ci Dumnezeu.

Și dacă pe-a ta cale,
Pășești pe mărăcini,
Când unii, pe petale,
Pășesc așa senini,

Nu privi spre ei,
Cu regret sau ciudă,
Spune sincer, vrei,
Să te transformi în iudă?

Tu? Să rămâi om,
Când soarta nu-i ușoară,
Uită-te la pom...
Nimic nu îl doboară.

Uită-te la frunză,
Moare, să renască,
Tu? N-ai nicio scuză,
Să porți a vieții mască....

Autor: Andreea Văduva.
Sursa foto: https://ro.pinterest.com/ / Jimmy Law

joi, 23 august 2018

"Enciclopedia scriitorilor români" - 2018, editura "Verbaniana".


În urma unui concurs riguros am fost selectată de doamna Gabriela Verban pentru a face parte din această enciclopedie. 
După spusele dânsei, poemele trimise și admise au substanță, mesaj și valoare. 
După cum știți, eu nu îmi laud versurile, îi las pe cei avizați să o facă. Și iată rezultatul!
Nu mă așteptam să fiu inclusă în  acest proiect, am trimis documentul word cu emoție. Eram conștientă că se va alege doar material calitativ.
Era și normal, editura Verbaniana fiind o editură care se respectă, își respectă colaboratorii, dar mai ales, își respectă cititorii.
Vă mulțumesc din suflet pentru această frumoasă șansă. 
Felicitări tuturor colegilor de condei, v-am citit cu drag.

marți, 21 august 2018

Sub palma ta mă simt femeie, sub palma mea te simți bărbat.

Sub palma ta mă simt femeie,
Când, flămândă îmi descheie,
Cămașa mov din satin,
Dezmierdând umărul fin,
De parcă ar fi aripa,
Cu care îți hrănești clipa,
Să-ți devin-o veșnicie,
Veșnic să fii, să-mi fii mie.

Sub palma mea te simți bărbat,
Când degetele-mi străbat,
Buzele, gâtul și pieptul,
Și-apoi, încetul cu-ncetul,
Îți las pe piele, dorinți,
Mascate-n buze cuminți,
Ca nicicând, o altă "Ea",
Să nu le șteargă, de-ar vrea.

Sub palma ta mă simt femeie,
Mă simt stăpână, mă simt zeie,
Când văd în ce mod privești,
Trupu-mi gol, și îmi zâmbești,
De parcă am fi, pe lume,
Adam și Eva, fără a-mi spune.

Sub palma mea te simți bărbat,
Câte mâini te-au mângâiat,
Numai eu știu să te-ating,
Să te-aprind și să te sting,
Să te urc, să te cobor,
Toate-ntr-o noapte de-amor...

Autor: Andreea Văduva
Sursă foto: https://www.pinterest.co.kr/pin/290060032224234701/?lp=true


luni, 20 august 2018

Diplomă de excelență - Editura "Stef", Iași.

În una dintre postările mele anterioare vă spusesem că intrasem în posesia celor 10 volume antologice, câștigate în urma concursului național "Universul Poeziei", ediția I, organizat & coordonat de editura Stef și Mara Enache, urmând ca în viitorul apropiat să primesc și diploma aferentă concursului.
Colectivul editurii a dat, din nou, dovadă de seriozitate, trimițându-mi-o în privat.
Le mulțumesc pe această cale pentru seriozitate, promtitudine și interesul arătat nouă, celor 10 laureați.
Felicitări tuturor! Doamne-Ajută.

sâmbătă, 18 august 2018

Există Rai și pe pământ...


Există Rai și pe pământ,
Doar că nu-l vede oricine...
Este mângâierea mamei,
Când la pieptul ei te ține,


Și te-nvață cu blândețe,
"Să fii om când alții nu-s,
Iar când viața e șireată,
Să ții mereu capul sus!".

Raiul e palma muncită,
A tatălui grijuliu,
Care, pentr-un colț de pâine,
Muncește până târziu.

Nu se vaită dacă-l doare,
Și are un singur țel,
Copiii lui să nu rabde,
Așa cum a răbdat el.

Raiul e...să-i știi acolo,
Alături, zi după zi,
Pentru că, oricât ar trece,
În ochii lor suntem copii.

Cu părul albit de vreme,
Tot ne văd în fașă, mici,
Doar că noi vom înțelege,
Când nu vor mai fi aici...
-------------------------------------------
Oameni din întreaga lume,
Raiul pământesc, să știți,
Nu-s averile, nici banii,
Raiul e...să ai părinți.

Autor : Andreea Văduva
Sursa foto: https://pt.m.wikipedia.org / Jean-Eugène Buland - Bonheur des parents (1903)

vineri, 17 august 2018

Antologia concursului național "Universul Poeziei" - editura Stef, Iași.


Astăzi am primit pachetul ce conținea cele 10 volume ale antologiei "Universul Poeziei" ca urmare a câștigării concursului cu același nume, concurs organizat de editura Stef (Iași) și coordonată de doamna Mara Enache.
În decursul săptămânii viitoare voi primi și diploma (virtuală) ce lipsea din colet, din pricina unei erori făcute de tipografie.
Mulțumesc din suflet editurii, doamnei Mara, și tuturor "colegilor" de antologie.

miercuri, 15 august 2018

Iartă-mă că te cert, Doamne!



Iartă-mă că te cert, Doamne,
Dar...ești nedrept, uneori,
Unul pe cartoane doarme,
Iar altul...pe pat de flori.
Spune-mi, cum ai rânduit,
Acestea, așa să fie?
Unul s-adoarmă lihnit,
Iar altul, pe farfurie,
Să aibă bucate-alese,
(Multe să le irosească.)
De sărmani să nu îi pese,
Privindu-i ca "gură-cască"?


Iartă-mă că te cert, Doamne,
Prin versu-mi, poate mârșav,
De ce lași atâtea toamne,
Pe cerul unui bolnav?
Dacă-i dai atâtea ploi,
De ce nu-i dai și umbrelă?
Nu-i de-ajuns că ochii goi,
Sting flacăra din candelă,
Când în noapte, se așază,
În genuchi, trist, obosit,
Și-n candelă lăcrimează,
De ce-l lași nefericit?

Iartă-mă că te cert, Doamne,
Poate că...n-ar trebui...
De ce lași atâtea "doamne",
S-abandoneze copii?
De ce pui în pântec viață,
Dacă știi ce va urma?
Un copil, nu-i fir de ață,
Ca, după ce coși cu ea,
De rămâne, s-o arunci,
Printre multele gunoaie,
Printre hârtii, printre pungi,
Un biet prunc să se-nconvoaie...

Autor: Andreea Văduva
Sursa foto: https://fineartamerica.com/ Dorina Costraș

duminică, 12 august 2018

Șterge-ți ochii, Românie....



Șterge-ți ochii, Românie,
Și genuchii, de pământ,
Uite cum toți imbecilii,
Sapă la al tău mormânt...

Grămadă în fruntea țării,
Stau, ca șerpii veninoși,
Și mușcă cu sete, Mamă,
Din copiii tăi frumoși.

Le iau pâinea de la gură,
Iar de-o fură, îi închid,
În timp ce ei, idioții,
Țin cu dinții de partid.

Fac legi să le fie bine,
Să n-ajungă după gratii,
De când am vrut libertate,
Suntem conduși de pramatii.

Și-au făcut pensii speciale,
Sunt stresați, bieții de ei,
Iar cei ce-au muncit ogorul,
Au pensie de câțiva lei.

Trăiesc de pe-o zi, pe alta,
Plini de riduri și cărunți,
LVăzând cum tu, Sfântă Glie,
Ești luată la bani mărunți.

De străinii, ce ne-arată,
Cu degetul, temători,
Aruncând cuvinte grele:
"Țară de hoți, cerșetori!"...

Șterge-ți ochii, Românie,
Cereți drepturile, iar,
Să vadă și cei ce-au fost,
Că n-au pierit în zadar....

Autor: Andreea Văduva
Sursă foto: Internet

#romania #patrie #sfantaglie #poezie #andreeavaduva #taramea #saracatarabogata










vineri, 3 august 2018

Te rog, Doamne, dacă poți.


Doamne, te rog, dacă poți,
Împarte pâinea la toți,
La toți care flămânzesc,
O visează și-o cerșesc.

Te rog, ia de la bogați,
Căci ei sunt îndestulați,
Se satură, și-o aruncă,
Altii de pe jos, mănâncă.

Te rog, pune-le pe masă,
Nu foametea nemiloasă,
Ce o simt până-n călcâie,
Ci măcar o farfurie...

Să se sature, sărmanii,
Fiindcă cei ce întorc banii,
Nu le-ar da măcar un leu,
"La muncă, nu am nici eu!".

Văd bătrâni, copii, femei,
Întinzând mâna, dar ei,
Îi batjocoresc pe unii,
Parcă sunt stăpânii lumii.

Doamne, de ce ai lăsat,
Om sărac și om bogat?
Unul, de pe jos mănâncă,
Altul, pâinea o aruncă...

Schimbă-i, dacă poți, o zi,
Să-nțeleagă, cum ar fi,
De foame, să flămânzești,
De prea mult, să irosești,

Bogatul, dacă de mâine,
S-ar trezi fără o pâine,
S-ar duce la colț de stradă,
Toată lumea să îl vadă,

Ghemuit de foame, frig,
Și mușcând dintr-un covrig?
Primind bani de la cei care,
I-a hulit cu vorbe-amare?

Autor: Andreea Văduva
Sursa foto: https://goo.gl/images/Yyw4uL

miercuri, 1 august 2018

În genunchi, pe drumul vieții...


În genunchi, pe drumul vieții,
Așa-am mers de când mă știu,
M-am rănit în toți scaieții,
Omul de astăzi să fiu.

Crucea grea mi-am dus-o demnă,
N-am vrut mila nimănui,
Deși, uneori pe pernă,
Lăsam câte-un strop căprui.

N-am ținut capul plecat,
Nici privirea în pământ,
Câte săbii m-au tăiat,
Cu tăișul lor adânc.

M-am certat cu Dumnezeu,
În tăcere, și cu urlet,
"Doamne, de ce tocmai eu,
Adun atâtea în suflet?

Sunt o bucată de carne,
Am cam obosit, să știi,
Viața în mine să toarne,
Doar zilele sale gri..."

Am căzut, m-am ridicat,
Gustând lacrima sărată,
De noroi m-am scuturat,
Și mi-am zis: Încă poți, fată!

Așa-am mers de când mă știu...
În genunchi, pe drumul vieții,
Omul de astăzi să fiu,
M-am rănit în toți scaieții.

Autor: Andreea Văduva
Sursa foto: https://goo.gl/images/5WcS4A

Ține-mă de suflet!

Ține-mă de suflet,   Și haide să fugim,   Într-o lume-n care,   Putem să ne iubim!      Căci astă lume, fato,   Știi bine, nu...