vineri, 28 septembrie 2018

Copacii și... iubirea.



 Ce bine-ar fi, 
 dacă noi, oamenii, 
 am învăța să iubim 
 de la copaci. 
 Da, da, m-ai auzit bine, 
 de la copaci... 
 Aceștia sunt părăsiți  
 de frunze în fiecare toamnă, 
 se smulg din brațele lor 
 și pleacă grăbite  
 de mână cu vântul, 
 eternul lor amant... 
 Iar noi îi privim,  
 fără a le ști suferința. 
 Îi vedem singuri, bătrâni, 
 și exclamăm: "A venit toamna!", 
 Când de fapt, ceea ce vedem 
 nu-i doar un anotimp... 
 Sărmanii nu pot plânge,  
 așa că roagă toți norii  
 să plângă în locul lor, 
 De aceea plouă pe pământ... 
 De mila copacilor ce pierd 
 zi de zi, câte-o iubire 
 deghizată-n... frunză. 
 Și rămân așteptând... 
 fideli, iremediabil îndrăgostiți, 
 să vină primăvara. 
 Pentru că atunci,  
 frunzele rătăcite 
 revin să îmbrace copacul, 
 ce a tremurat de dor și frig, 
 cât ele au fost plecate să 
 facă dragoste cu vântul... 
  
Autor: Andreea Văduva 
Foto: Autumn Mantra by Oer-Wout. - https://weheartit.com/entry/17978635

joi, 27 septembrie 2018

Tu ai ucis iubirea!


Tu ai ucis iubirea, 
 Încetul cu încetul, 
 Punând în locul ei, 
 Tristețea și regretul. 
  
 Nu a ucis-o timpul, 
 Cu iz de-obișnuință, 
 Ci zidul dintre noi, 
 Clădit cu bună-știință, 
  
 De mâinile-astea două, 
 Ce ieri mă înveleau, 
 Păcat însă, că ele, 
 Pe piele îmi lăsau, 
  
 Amintiri ce astăzi, 
 Îmi par așa străine... 
 Cu cine am trăit? 
 Spune-mi tu, cu cine? 
  
 Tu ai ucis iubirea,  
 Mișel, fără să-mi spui, 
 Și te simțeai mândru, 
 Când ochii mei căprui, 
  
 Îți vorbeau prin lacrimi, 
 De parc-ar fi greșit, 
 Că ți-au iubit privirea, 
 Și cu drag te-au privit. 
  
 Autor: Andreea Văduva 
 Foto: M K Miller III-https://www.saatchiart.com/art/Photography-What-Could-Have-Been-1722-12-Limited-Edition-2-of-20/882611/3717691/view 

vineri, 21 septembrie 2018

Scurta recenzie a volumului aflat în pregătire, carte realizată în cadrul proiectului Concursul Național de Literatură „Eminescu la Oravița”, manuscris premiat la ediția 2018.


Am vrut să țin ascunsă această... victorie, dar mi-e imposibil.  
Acum realizez că visul meu prinde contur. Recunosc, am avut noroc. 
De ce spun asta?  În primă fază regulile concursului erau așa: Primii 3 laureați primeau șansa unui volum, iar ceilalți (printre care și eu) urmau să apară într-o antologie.  
Între timp, organizatorii s-au decis să acorde tuturor, volume.  
Mi-nu-nat! Am trimis manuscrisul de aproximativ 100 de poeme, dintre care, peste 50 au fost date spre tipar.  
În momentul în care domnul Bota m-a contactat pentru a-mi cere idei în ceea ce privește titlul și coperta m-am bucurat nespus. 
Unele dintre cele mai frumoase clipe din viața mea le-am trăit atunci, în miez de noapte, când "munceam" la coperta cărții mele.   
Nu a ieșit vreo operă de artă, nu mă pricep la asta, dar în ochii mei este minunată. 
Cel mai probabil nu o să rămână exact așa, eu am dat o idee.  Cei care se pricep o vor "modela" după cerințele mele.  
Este un început frumos, cu pași mici, dar sper eu, cu urme adânci. 
Vă mulțumesc tuturor!  
Domnului Bota pentru volum și recenzie, familiei pentru susținere, vouă pentru fiecare vers citit și primit cu căldură. 
Și lui Dumnezeu. M-a ținut pe loc în multe privințe, m-a supărat câteodată, dar știa El ce știa. 

"LECTURI

Ionel Bota

Omul stigmatelor și nevoia de revizuiri morale. Poezia Andreei Văduva

Un stagiu de pietism, de reculegere în fața durerilor colective, cele mai multe de ordin moral, domină contextul liricii, expresie și stil, prin care Andreea Văduva ambiționează această carte. Altminteri cu destule texte reușite, chiar atunci când prozodia nu excelează într-un „cubiculum” de resurecție tacită dar ne bucură modul în care autoarea vrea să surprindă clipa cu dragostea nețărmurită pentru semeni, pentru durerile lor, într-o lume care supurează de îndoieli și impas, de meschinării atroce pe scena politicii, de trocuri imorale, de dezinteres total din partea celor care ar trebui să aibă grija proiectelor și efectelor acestora în planul vieții sociale unde sărăcia tinde să devină endemică.
Destule poezii ale Andreei Văduva respiră aceste devotamente, facturând sentimente și nevoia de revizuiri morale sub deviza creștină a iubirii aproapelui, altele disjung în versiuni ale dragostei pentru mamă iar destule poartă această patină a nostalgiei fără leac („Miroase a toamnă,/Minunată doamnă,/A frunză căzută,/Din ram descusută,/De vântul ce-adie,/A nostalgie.//Miroase a toamnă,/Minunată doamnă,/ A ploaie posacă,/Ce parcă ineacă,/Totul în jur,/Cu stropul ei sur.//Miroase a toamnă,/Minunată doamnă,/A lacrimi, a dor,/A zbor de cocor,/Ce duce departe,/Seninul din toate.//Miroase a toamnă,/ Minunată doamnă,/Bacoviană, tristă,/Sumbră, pesimistă,/Miroase-a oameni goi,/Printre ei, și noi”), reabilitând in-folio, în asociere metaforică, bref !, senzorialul și naturalul.
Demersuri auctoriale, ca niște vivisecții în grăuntele miezos al întâmplărilor din cotidian sun emise vituperant, cu adresă, vocea eului liric vrând să convingă pe scena imaginară a unui spectacol caritabil unde soarta lumii se joacă la aceeași ruletă a indiferenței și abandonării proiectelor serioase care ar trebui dedicate cu adevărat doar omului, progresului umanității. Discursul e înveșmântat în versuri care au ca revers umanitarul, replicile de loialitate față cu greutățile semenilor, în plan social, spuneam, reprezentând poezii în sine, într-o distincție cadențată și empatică în raport cu nevoia sancționării și rectificării. Infailibilul e la el acasă, totuși, marile omisiuni au corespondent, în poezia cărții, cu prezența constantă a unui recurs identitar într-un declarativism fulminant adeverind că scrisul poate deveni și el decizie și impact referențial. 
Un anume civism e de depistat și o stenografiere sentimental-grațioasă, cu doza aferentă de pietism și caritabil, în magma multor poezii, într-o expunere cuminte, nealterată de adnotări emfatice și de dialogicul intemperant al modalităților lirice contemporane. Cartea e o promisiune, de autoare depinde, continuând să scrie și să publice, în ce măsură își poate încadra inspirația și talentul într-o competiție valorică menită să-i particularizeze eforturile.

/postfață la volumul în curs de apariție/"

Sursa: Ionel Bota.

miercuri, 19 septembrie 2018

Antologia și diploma "CENTENAR 2018".


Astăzi am primit coletul poștal ce conținea antologia și diploma obținută în cadrul concursului internațional de creație literară "CENTENAR 2018", organizat de editura "Contraste Culturale". Cum vă spuneam și atunci, nu mă așteptam să iau mențiune, având în vedere că poezia patriotică nu este punctul meu forte, și recunosc, nici nu se numără printre genurile lirice favorite. 
Dar mă bucur! Mulțumesc doamnei Tănasă, editurii și întregului juriu. 
Felicitări tuturor! Succes în viitoarele proiecte.

marți, 18 septembrie 2018

Lacrima de mamă.


Iar, o lacrimă de mamă, 
 Îmi spală obrazul drept, 
 Că de dor mi se destramă, 
 Sufletul, ascuns sub piept. 
  
 Prin perdeaua învechită, 
 Îi tot văd pe-ai mei copii, 
 Tristețea să nu mă-nghită, 
 Privesc la fotografii... 
  
 Le mângâi, să nu mai doară, 
 Ochii, fruntea le-o sărut, 
 Și chiar de le sunt povară, 
 Pentru mine n-au crescut. 
  
 Le port grija de departe, 
 "Sunt bine? Sau au mâncat?", 
 Ce dacă n-au trimis carte, 
 Și de mama au uitat? 
  
 Pragul casei, nu-l mai trece, 
 Nimenea, de câțiva ani, 
 Doar poștașul, un om rece, 
 Îmi întinde niște bani. 
  
 Și poate că-n ochii mei, 
 N-ar mai fi niște... hârtii, 
 Dac-aș putea lua cu ei, 
 Leac la dorul de copii... 
  
 Autor: Andreea Văduva
 Foto: https://www.cugetliber.ro

#POEŢIIşiPOETELEsusţinFAMILIATRADIŢIONALĂ.


La inițiativa lui Călin Pop am contribuit și eu cu o strofă (strofă 2) în crearea acestui poem-manifest. Alături de încă 6 "colegi de condei" (inclusiv Călin) am dus la bun sfârșit această idee. Mulțumesc mult pentru invitație! 

#CălinPop
#AndreeaVăduva
#VasileDavid
#DorinDumitriu
#LilianaLiciu
#GabrielaAronovici
#RepedeMihai

Sursa: Călin Pop 

vineri, 14 septembrie 2018

Iubire veche, te scot la o cafea?


Ce zici, iubire veche, 
 Te scot la o cafea? 
 Să mai povestim,  
 De viața ta și-a mea... 
  
 Oare, te căiești, 
 Pentru răul făcut? 
 Nu știu, dar îmi pari, 
 Trist și abătut. 
  
 Oare, Dumnezeu, 
 Cu "plățile" Lui grele, 
 Te face azi să plângi, 
 Cu lacrimile mele? 
  
 Oare, au dreptate, 
 Aceia care spun, 
 Că roata se învârte, 
 Deși ești rău sau bun? 
  
 Că soarta are grijă? 
 Nu e nimeni scăpat! 
 La toți ne vine rândul, 
 Să primim ce am dat. 
  
 Te văd singur la masă. 
 Dar unde este... Ea? 
 Femeia pentru care, 
 Mi-ai dărâmat lumea? 
  
 Și globul de cristal, 
 L-ai spart în cioburi, mii? 
 Sper că n-a făcut, 
 Ce mi-ai făcut tu, știi? 
  
 E crunt, groaznic, cumplit, 
 Să acceptăm... tăcerea. 
 Arzi ca un chibrit, 
 Iar flacăra-i durerea. 
  
 Eu? Mulțumesc, sunt bine, 
 Acum toate au rost, 
 Și da! Te-am dat uitării, 
 De parcă nici n-ai fost... 
  
 Autor: Andreea Văduva 
Foto: https://ro.pinterest.com/pin/317574211202268094/

marți, 11 septembrie 2018

Cu tine? Mereu.

Dacă m-aș mai naște-o dată, 
Tot cu tine-aș vrea să fiu, 
Aș trăi aceiași soartă, 
Lângă mine să te știu. 
  
Aceleași greșeli aș face, 
Și pe-aceiași i-aș iubi, 
Și cu pieptul plin de "ace", 
Te-aș striga, știind că vii. 
  
Aș vărsa aceleași lacrimi, 
(Dacă ar vorbi ei, ochii!), 
Și aș indura iar patimi, 
Simțindu-te că te-apropii. 
  
Aceleași vorbe șirete, 
Aș crede, naivă fiind, 
Și m-aș curăța de "pete", 
În cartea vieții, scriind. 
  
Aceleași răni sângerânde, 
Le-aș simți din nou, cum dor, 
Fiindcă mâinile-ți prea blânde, 
Le-ar bandaja, ocrotitor... 
  
Autor: Andreea Văduva 
Sursa foto: https://www.volegov.com/romantic-mood-painting/

luni, 10 septembrie 2018

Te aștept în echipa mea!

Te invit pe noua mea pagină de cosmetice "Lady's. -> https://www.facebook.com/dede27ladys/
Produse calitative, prețuri de bun-simț, livrare 24 h / curier. 
Comanda minimă este doar 10 lei. 
Totuși, dacă nu ești sigură, poți comanda un catalog GRATUIT! 
Îl vei primi ACASĂ, în cutia poștală. 
Numeroase BENEFICII ca reprezentant! Discount-uri, CADOURI în
funcție de valoarea comenzii tale!
Te aștept în echipa mea!
https://ladys.ro/a/CAfeyAn8,a

vineri, 7 septembrie 2018

Ascundem în privire...


Ascundem în privire... 
  
 Ascundem în privire, 
 Frânturi din ce a fost, 
 Când am râs în neștire, 
 Când am plâns fără rost. 
  
 Ascundem vechi speranțe, 
 Și poate, vechi iubiri, 
 Ieri le strângeam în brațe, 
 Azi... sunt doar amintiri. 
  
 Ascundem întrebări, 
 Fără răspunsuri, însă, 
 Înfrângeri, frământări, 
 Și-o lacrimă neplânsă. 
  
 Ascundem o poveste, 
 (Nu ești singur, te-nșeli!), 
 Chiar dacă, mai mult este, 
 "Rostită" prin greșeli. 
  
 Ascundem o bătaie, 
 Și un suflet. Săracul, 
 Durerile greoaie, 
 I-au sugrumat tic-tacul. 
  
 Ascundem un trecut, 
 Ce deseori, șiret, 
 Lasă pe-obrazul mut, 
 Așa... câte-un regret. 
  
 Autor: Andreea Văduva 
 Sursă foto: Personal 

miercuri, 5 septembrie 2018

Pestă porcină.


Plânge Ghiță în coteț, 
Plânge și suspină, 
Moartea vine deghizată, 
În "Pestă porcină". 
  
Aleargă într-un colț, 
Și-ar vrea multe să zică, 
Dar nu poate, săracul, 
Doar tremură de frică... 
  
Își privește copiii, 
Ce i-ar mai strânge-n brațe, 
Trei oameni fără scrupul, 
Venit-au să-i înhațe. 
  
Stăpâna lor? Bătrână, 
C-o pensie de doi lei, 
Nici nu îndrăznește, 
Să se uite la ei... 
  
Să-i aibă în ogradă, 
I-a crescut cu greu, 
S-a culcat flămândă, 
Știe doar Dumnezeu. 
  
Acuma vin străinii, 
Fiecare cu-n rol, 
Să-i lase bătrânicii, 
Cotețul tot mai gol... 
  
Autor: Andreea Văduva 
Sursa foto: http://www.economica.net 

sâmbătă, 1 septembrie 2018

Iar e toamnă, iar mi-e dor!



Pășesc pe ruginiu covor, 
Și mi-amintesc de tine, 
Iar e toamnă, iar mi-e dor, 
Pe unde ești? Cu cine? 
  
O frunză se smulge din ram, 
(Aud ramul cum plânge.) 
Cândva, la fel și eu eram, 
Când tu mi-ai spus: "Ajunge!". 
  
Tăcute zac, sub al meu toc, 
Vorbele-ți nerostite... 
Le-am strâns pe toate, la un loc 
Să le strivesc, iubite. 
  
Mă chinuie muțenia lor, 
Îmi intră-adânc în oase, 
Iar ochii... ochii mă dor, 
De-atâtea lacrimi stoarse. 
  
Pășesc pe tristele alei, 
Și te caut, buimacă, 
Frunze pier sub pașii mei, 
Te mai iubesc, chiar dacă... 
  
Autor: Andreea Văduva 
Foto: https://www.deviantart.com / Leonid Afremov 

Dizabilitatea nu este o boală!

Dizabilitatea nu este o boală, atâta timp cât te iubești și reușești să vezi dincolo de scaunul rulant care, deși uneori ne displace, e...