luni, 22 octombrie 2018

Dizabilitatea nu este o boală!


Dizabilitatea nu este o boală, atâta timp cât te iubești și reușești să vezi dincolo de scaunul rulant care, deși uneori ne displace, este "camaradul" nostru de drum. 
El ne poartă pașii prin lume, prin viață... Știi câți oameni țintuiți la pat și l-ar dori companion? Ai fi uimit/ă să afli. 
Bucură-te! 
Că îi poți atinge roțile, că te poți plimba pe cărările neștiute ale destinului. Bun sau rău, este destinul tău. 
Alții n-au mai văzut soarele pe cer de ani buni, alții nu au mâini pentru a-l face să pornească, alții nu au picioare să îi poată simți clapetele acelea, un fel de piedestal pe care urci pentru a o lua la drum... Atunci când vei realiza că sunt mulți aceia care și-ar dori să fie-n locul tău, nu vei mai vedea în dizabilitate o boală. Ci o poveste... Ce trebuie trăită zâmbind până când ajungi la final. 
Și cel mai important... Nu te ghemui într-un colț, ieși din bezna în care stai și... fii lumină! Pentru tine, pentru cei "ca tine" și pentru "cei normali". 

© Rânduri rupte din viaţă.
Foto: Parid Dule

Ține-mă de suflet!

Ține-mă de suflet,   Și haide să fugim,   Într-o lume-n care,   Putem să ne iubim!      Căci astă lume, fato,   Știi bine, nu...